Definiție
substantiv, plural: fixări
(tehnică biologică) Folosirea unui fixator pentru conservarea specimenelor histologice, citologice sau microbiologice
(zoologie) Determinarea tipului, fie prin desemnare, fie prin indicație
(chimie) Proces prin care o substanță este scoasă din faza gazoasă sau de soluție și localizată, ca în cazul fixării dioxidului de carbon; Îndepărtarea chimică a tuturor sărurilor nedezvoltate din emulsia filmului, lăsând doar argintul developat care formează o imagine permanentă
(oftalmologie) Direcționarea privirii astfel încât imaginea vizuală a obiectului să cadă pe fovea centralis
(ortopedie) Acțiunea de a ține, a sutura sau a fixa într-o poziție fixă
(psihiatrie) Oprirea dezvoltării într-un anumit stadiu
(psihologie) Atașament strâns și sufocant față de o altă persoană, cum ar fi o figură din copilărie, cum ar fi mama sau tatăl
Supliment
Originea cuvântului: Vechea franceză fixation
Termenul (termenii) înrudit(i):
- Fixare abiotică
- Fixarea amoniacului
- Calea de fixare a carbonului C3
- Calea de fixare a carbonului C4
- Fixarea carbonului
- Circummandibulară fixare
- Test de fixare a complementului
- Fixare cranio-facială
- Fixare excentrică
- Fixare cu bandă elastică
- Câmpul de fixare
- Disparitate de fixare
- . Fixarea nistagmusului
- Fixarea oculară
- Reacția de fixare
- Fixarea fracturii
- Fixarea fracturii interne
- Tehnici de fixare a maxilarului
- Test de fixare cu latex
- Teste de fixare cu latex
- Linia de fixare
- Fixarea cu azot
- Punctul de fixare
- Fixarea țesuturilor
.